Între timp
au plecat toți cocorii
puțin câte puțin și chipul tău
a mai plouat o singură dată
cât să crească în jur
iarba tristeții
nopțile au devenit de atunci flămânde
luna a adormit după un nor
eu tot aștept …
Pe cărările toamnei
Spune-mi tu că-i toamnă
Păstrează tu
cântecul pescărușilor
pașii noștri spre soare
si-n privire culoarea mării
amuțește ploile reci și vântul
dorul meu de verde
umblă nebun
preschimbă în duminici
câteva tristeți
vreau să scriu un poem
despre fluturi
rămâi lângă mine
nopțile mă …
La drum!
…Nu știu cum s-a întâmplat
Nu știu cum s-a întâmplat.
Eu cântam întruna
un cântec de dragoste,
tu îmi spuneai că în curând
cireșii se vor scutura
și va începe să ningă alb.
Eu știam că mai aveam o primăvară
de când lumea începuse cu …
Întâlnire
…Liniște
…Așteptând vara
…Pe-aici doar iarna
Ninge aprig, dragul meu
nopțile nu le mai pot duce
ziua ajung prin locuri pustii
lumea e departe
și imposibil de înduplecat cerul.
Visez primăveri, dragul meu
visez primăveri și pe tine
cel mai mult îmi place când
mă înveți …
Ultimul anotimp
În ultimul anotimp
trenurile nu duc nicăieri
ne rămâne doar amintirea gărilor
în care orele nu au fost niciodată târzii.
Ultimul anotimp este cel mai lung
ca și când mâine nici n-ar mai conta
ne rămân doar răsăriturile
pe care …
Să desenăm fluturi
Nu mai citi despre iarnă, iubite!
O frunză se încăpățânează
să rămână în copacul
sub care ne-am sărutat prima oară,
soarele se ascunde în joacă după ea,
cerul rămâne necuprins
ca în zilele de vară când
netulburați număram fluturi.
Nu …
Toamnă în Ținutul Pietrei
Întâlnire
Am ajuns târziu
la întâlnirea cu tine.
A plouat tot timpul,
drumul a devenit alunecos
si-a trebuit să fiu atentă
la fiecare pas.
Îmi pare că semeni cu mine
după cum porți cerul în ochi,
după cum te privește ploaia…
Tăcere
Tu nu mai spui nimic
și timpul cuvintelor trece.
Rămăsese să-mi povestești
despre cum crezi
că vom putea învăța
a nemuri.
Dar poate e mai bine așa
zeii s-ar fi răzbunat
și-n orașul pe care l-am clădit
n-ar mai fi …
A doua zi era toamnă
În noaptea aceea
am auzit marea plângând,
secundele îmi ștergeau
drumul din palmă
când eu pictam o fereastră
pe peretele dinspre răsărit
ca și când cineva
îmi șoptea încă numele
și vapoarele n-ar fi dispărut în larg.
Picioarele îmi erau …