Miniaturi

În orașul acesta
toate îmi amintesc de tine
străzile, parcurile, băncile,
zgomotul unui motor de mașină
pe care l-am învățat pe de rost
în camera aceasta
toate îmi amintesc de tine
patul, fereastra,
cafeaua neîndulcită, Satriani
pe care l-am învățat …

Scrie iarna povești despre noi
unele chiar minunate
ploile verii se-mpart la doi
ochii de soare-s departe.
Zăpada îngroapă cărări de dor
pe buze îngheață săruturi
o lume se-agață de-un ultim fior
o alta de alte începuturi.
Rostul iubirii îl …

Plecasem către tine într-o vară arzătoare
purtam pe brațe un râu
din care să-ți potolești setea
și-un copac umbros
să nu-ți pârjolească soarele fruntea.
Mi-am pus la gât o eșarfă roșie
să mă poți vedea de departe
și să-mi ieși …

Ochiul lunii plânge
lacrima-i o tânguire de chitară
ce nu se odihnește niciodată
noaptea îți spune
o poveste înzăpezită
cu care va trebui să înveți să trăiești
te vei întoarce de câteva ori
și nu vei găsi decât cioburi de …

Vreau să scriu de data aceasta,
despre noi.
Ar fi ca o imortalizare a fericirii,
fotografie sepia, încă vie.
Cred că va fi un exercițiu simplu,
că vor veni cuvintele ca unse
și se vor alinia armonios pe pagină.
Ce …

Când ai venit
ai venit cu ploaie pe umeri
și eu am tresărit de bucurie.
Soarele mă ardea de mult
verdele ochilor pălise
praful crescuse până la suflet
eu doar visam o mare nesfârșită.
Ploaia ta limpede și înaltă
mi-a …

Nu, nu mai am niciun dor
le-am prefăcut pe toate în cuvinte
și le-am așternut pe hârtie.
În fiecare seară le citesc
și le dezmierd.
Într-o zi,
va trebui să le dau drumul,
se vor transforma în pescăruși.
Știu că …

Se făcea că-i primăvară
pașii mei înfloreau
dintr-un cântec de leagăn
într-o dimineață
cu miros de ierburi crude.
Eu mă miram
și nu știam nimic
despre albul zăpezilor.
M-am trezit, nu știu cum,
alergând pe câmpuri cu maci
mă grăbeam …

Mai vino cât încă se face primăvară
și firul iernii se rupe în culori,
cât fruntea mi-o spală o ploaie hoinară,
cât dragostea se primenește în zori.
Mai vino cât încă în cer se fac nunți
și-n mine mai încape …

Despre noi
se va spune cândva
că am fost copiii
unui anotimp vrăjit,
prea ne izbeam de înaltul cerului.
Am învățat mersul pe sârmă
deasupra prăpăstiilor,
porumbeii să ne mănânce din palmă,
să ascultăm pietrele
și să facem cercuri de …