Categorie: Poezii

Se poate să fie asta
ultima noastră noapte
de mâine eu să îmbrac
o rochie de ploi
tu să pleci apoi
grăbit după soare
fără să știm câți pași
s-au uscat între noi.…

Câțiva copaci desfrunziți
câțiva pași obosiți
câteva străzi albe și pustii
primii fulgi de zăpadă
sau ultimii
o tăcere întreagă
o pasăre pribeagă
file de calendar rupte
brațele mele flămânde
cântecul nopții aproape
somnul lunii pe pleoape
câteva lumini stinse…

Ai râs tu, am râs și eu
Am plâns eu, ai plâns și tu
Ai tresărit tu, am tresărit și eu
Am înflorit eu, ai înflorit și tu
Te-ai mirat tu, m-am mirat și eu
Am visat eu, ai visat …

Între timp
au plecat toți cocorii
puțin câte puțin și chipul tău
a mai plouat o singură dată
cât să crească în jur
iarba tristeții
nopțile au devenit de atunci flămânde
iar luna a adormit după un nor
eu tot …

Păstrează tu
cântecul pescărușilor
pașii noștri spre soare
si-n privire culoarea mării
amuțește ploile reci și vântul
dorul meu de verde
umblă nebun
preschimbă în duminici
câteva tristeți
vreau să scriu un poem
despre fluturi
rămâi lângă mine
nopțile mă …

Nu știu cum s-a întâmplat.
Eu cântam întruna
un cântec de dragoste,
tu îmi spuneai că în curând
cireșii se vor scutura
și va începe să ningă alb.
Eu știam că mai aveam o primăvară
de când lumea începuse cu …

Ninge aprig, dragul meu
nopțile nu le mai pot duce
ziua ajung prin locuri pustii
lumea e departe
și imposibil de înduplecat cerul.
Visez primăveri, dragul meu
visez primăveri și pe tine
cel mai mult îmi place când
mă înveți …

În ultimul anotimp
trenurile nu duc nicăieri
ne rămâne doar amintirea gărilor
în care orele nu au fost niciodată târzii.
Ultimul anotimp este cel mai lung
ca și când mâine nici n-ar mai conta
ne rămân doar răsăriturile
pe care …

Nu mai citi despre iarnă, iubite!
O frunză se încăpățânează
să rămână în copacul
sub care ne-am sărutat prima oară,
soarele se ascunde în joacă după ea,
cerul rămâne necuprins
ca în zilele de vară când
netulburați număram fluturi.
Nu …

Am ajuns târziu
la întâlnirea cu tine.
A plouat tot timpul,
drumul a devenit alunecos
si-a trebuit să fiu atentă
la fiecare pas.
Îmi pare că semeni cu mine
după cum porți cerul în ochi,
după cum te privește ploaia…

Tu nu mai spui nimic
și timpul cuvintelor trece.
Rămăsese să-mi povestești
despre cum crezi
că vom putea învăța
a nemuri.
Dar poate e mai bine așa
zeii s-ar fi răzbunat
și-n orașul pe care l-am clădit
n-ar mai fi …

În noaptea aceea
am auzit marea plângând,
secundele îmi ștergeau
drumul din palmă
când eu pictam o fereastră
pe peretele dinspre răsărit
ca și când cineva
îmi șoptea încă numele
și vapoarele n-ar fi dispărut în larg.
Picioarele îmi erau …

Nu m-aștepta, mai întârzii o vreme
am plecat într-o vară dezlegată de ploi
mi-a crescut un dor prin ochiuri străine
și-și cerne înflorirea pe clipa dintre noi.
Am găsit fereastra care dă spre mare
macii printre care am fost iar …

Îmi vorbești despre dimineți grăbite
și bulevarde aglomerate
asurzite de claxoane
la un verde abia pus,
despre gustul cafelei în pahar de carton,
despre cum crezi cu tărie
că mașinile autonome
se vor descurca singure prin trafic
într-un viitor nu …

Când ai venit
ai venit cu ploaie pe umeri
și-am tresărit de bucurie,
soarele mă ardea de mult
verdele ochilor pălise
praful crescuse până la suflet
eu doar visam la o mare nesfârșită.
Ploaia ta limpede și înaltă
mi-a spălat …