Ochiul lunii plânge
lacrima-i o tânguire de chitară
ce nu se odihnește niciodată
noaptea îți spune
o poveste înzăpezită
cu care va trebui să înveți să trăiești
te vei întoarce de câteva ori
și nu vei găsi decât cioburi de timp
trecut peste toate frământările tale
urmele pașilor tăi
care nu mai duc nicăieri
și-un anotimp stângaci
în care s-a întâmplat să iubești.
