Unele nopți sunt albe
atât de albe încât
felinarele nu se mai aprind,
iar ție îți stă îngrămădit sub pleoape
un vis în care casele nu mai au ferestre.
Ai vrea să ieși, să hoinărăști pe străzi,
dar tu știi că o noapte albă
te poate înghiți pe furiș,
și-ți spui că mai bine
rămâi să scrii
cea mai frumoasă scrisoare de dragoste.
Dulce și amar te îmbrățișează cuvintele
ca de rămas-bun,
apoi se rătăcesc pe-o hârtie, albă și ea,
iar condeiul îți desenează întruna
oameni fără chip.
Onorată! Vă mulțumesc!