Ploile au trecut peste noi
lumea se-mparte la doi
o vară târzie înainte
o iarnă rămasă-n cuvinte
un pas mai aproape de stele
un zbor rătăcit printre ele
o gară pustie departe
un țipăt de tren într-o noapte
un dor neștiut într-o casă
sărut și uitare la masă
un foșnet de frunză căzută
o filă de calendar ruptă
o iubire și o altă iubire
și ploile care trec peste noi
de parcă lumea ar începe iarăși
înainte și înapoi.