Îți amintești?
Pe drumul acesta hoinăream
în fiecare noapte
când fugeam din orașul
care trăia aceeași dramă.
La ora zero
tu iți aprindeai o țigară,
puneai cd-ul cu”Drive”a lui Bonamassa
și-apoi apăsai puternic pe accelerație.
Mă întrebai dacă mi-e frică
iar eu râdeam
amețită de imaginea copacilor
pe care îi lăsam în urmă.
Drumul acesta acum e îngust
și moartea s-ar putea strecura
ușor printre noi
tu nu mă întrebi nimic
eu nu mai râd
Bonamassa e pe repeat
de la ora zero
de când tu ți-ai aprins o țigară.
Nu-mi era frică, să știi,
lângă tine nu mi-a fost niciodată.
Apasă pe accelerație
și hai să prindem zorii!
Ne-a mai rămas prin buzunare
o monedă norocoasă.
Sublim, ma înclin! Felicitări!
Vă mulțumesc mult! Vă mai aștept pe blogul meu.