Când ai venit
ai venit cu ploaie pe umeri
și eu am tresărit de bucurie.
Soarele mă ardea de mult
verdele ochilor pălise
praful crescuse până la suflet
eu doar visam o mare nesfârșită.
Ploaia ta limpede și înaltă
mi-a spălat diminețile,
fruntea, tălpile, ferestrele toate,
înflorită într-un anotimp rar
ploaia ta s-a scuturat prin mine.
Când ai plecat
a mai rămas un singur strop
din care eu am făcut
o mare nesfârșită.
