În orașul acesta
toate îmi amintesc de tine
străzile, parcurile, băncile,
zgomotul unui motor de mașină
pe care l-am învățat pe de rost
în camera aceasta
toate îmi amintesc de tine
patul, fereastra,
cafeaua neîndulcită, Satriani
pe care l-am învățat pe de rost
mă gândesc să plec undeva departe
să aștept o primăvară cu aripi
și din verdele ei
să scriu fericirea de la capăt
cu degetele acestea
care te-au învățat pe de rost.