Miniaturi

Mi-a bătut o primăvară-n geam
când eu trăiam o iarnă ce mă încolțise
părea atât de adevărată
încât am lăsat-o să intre.
Mi-a sărutat primăvara ochii
când eu aveam pe pleoape ninsoare stătută
de-atunci pot vedea soarele
în fiecare dimineață …

Apoi, anotimpurile
s-au perindat prea repede
iarna ne-a găsit
rătăciți prin clișee
iubirea noastră ninsă
a luat-o la vale
rostogolindu-se.
Ce iarbă frumoasă
va crește la primăvară!…

Îți amintești?
Pe drumul acesta hoinăream
în fiecare noapte
când fugeam din orașul
care trăia aceeași dramă.
La ora zero
tu iți aprindeai o țigară,
puneai cd-ul cu”Drive”a lui Bonamassa
și-apoi apăsai puternic pe accelerație.
Mă întrebai dacă mi-e frică…

Se lasă peste mine un anotimp cețos.
Rătăcesc deseori drumul,
culorile se risipesc,
duminicile încep să mucegăiască.
În anotimpul acesta
în loc de iarbă cresc pietre
nu poți cădea fără să te rănești
ochii ajung goi până la urmă
iar …

Ne iubim sălbatic, ne iubim interzis,
până la marginea lacrimei ne iubim.
Despiedicați, caii aleargă
pe câmpii nesfârșite,
noi ne aruncăm în noapte îmbrățișați
și ieșim din ea cu trupurile însângerate,
ca dintr-o eclipsă flămândă.
Și-acum
cine să spele oglinzile …

Voi înfrunzi copacii
și voi îmbuna soarele
păsările le voi aduce înapoi
în cuiburile lor,
voi netezi toate drumurile
și voi limpezi toate apele,
viselor le voi dărui zbor înalt,
ploilor curcubeie,
beznei din durere
muguri de lumină,
iar iubirilor …

Unele nopți sunt albe
atât de albe încât
felinarele nu se mai aprind,
iar ție îți stă îngrămădit sub pleoape
un vis în care casele nu mai au ferestre.
Ai vrea să ieși, să hoinărăști pe străzi,
dar tu știi …

Dragul meu,
scriu ziarele c-ai furat o bucată de cer,
c-ai lovit crunt adevărul
poate chiar l-ai omorât,
scriu că oamenii sunt îngroziți
și vor să te pedepsească
fiindcă ei nu pot trăi fără un cer întreg
și-un adevăr.
Dragul …

Nici nu mai știu ce anotimp era,
dacă era zi sau dacă era noapte,
în părul meu se scuturau caiși
sau poate ninsori îmblânzite.
Știu doar că veneam amândoi
dintr-o călătorie,
dintr-un colț de stea
sau dintr-un val de mare,…

Nu-mi lua, Doamne, tristețea!
S-a pripășit
de prea mult timp la mine.
E blândă acum
și-aproape mută.
I-am stins glasul
cu ploi reci de toamnă
când țipătul ei m-ardea,
iar slova mea i-a scrijelit trupul
nu mă mai poate îngenunchea.…

Sfârșit și început
decorul se cere schimbat
noaptea își caută odihna
în podul palmei mele
îmbrac o rochie
roșie și fără trecut
dintr-un vals
același sunet se repetă la nesfârșit
Dumnezeu petrece și el cu sfinții
dragostea stă închisă într-o …

Ne vom găsi și noi până la urmă.
Eu voi avea mâinile pline
cu pământ bun
în care tu vei sădi un copac
pe care-l vom iubi atât de mult
încât mereu ne va arăta drumul bun.
Când mâinile mele…