Miniaturi

Se făcea că-i primăvară
pașii mei înfloreau
dintr-un cântec de leagăn
într-o dimineață
cu miros de ierburi crude.
Eu mă miram
și nu știam nimic
despre albul zăpezilor.
M-am trezit, nu știu cum,
alergând pe câmpuri cu maci
mă grăbeam …

Mai vino cât încă se face primăvară
și firul iernii se rupe în culori,
cât fruntea mi-o spală o ploaie hoinară,
cât dragostea se primenește în zori.
Mai vino cât încă în cer se fac nunți
și-n mine mai încape …

Despre noi
se va spune cândva
că am fost copiii
unui anotimp vrăjit,
prea ne izbeam de înaltul cerului.
Am învățat mersul pe sârmă
deasupra prăpăstiilor,
porumbeii să ne mănânce din palmă,
să ascultăm pietrele
și să facem cercuri de …

Cad zăpezi de-o vreme
și nu știu dacă marea noastră
va putea să se ascundă într-o scoică
dintr-o vară de taină.
Peste pădurea noastră
curând se vor așeza troiene
și nu știu dacă vom găsi poteca
spre o altă primăvară.…

În ultimul anotimp
trenurile nu duc nicăieri
ne rămâne doar amintirea gărilor
în care orele nu au fost niciodată târzii.
Ultimul anotimp este cel mai lung
ca și când mâine nici n-ar mai conta
ne rămân doar răsăriturile
pe care …

Doar câteva visuri
și câteva fotografii
am avut de partajat la despărțire.
Pe singura în care
râdeam amândoi
pe acoperișul lumii,
neavând cum altfel să o împărțim,
am rupt-o în două
și fiecare a luat
jumătatea cu chipul său.
Tu …

Ziua
străbat pe jos câteva drumuri
până când drumurile se iau după mine
și drumurile-mi spun să alerg prin ploaie
alerg prin ploaie
până când ploaia se pierde prin mine
și ploaia-mi spune să cânt pentru soare
și cânt pentru …

Tu nu mai spui nimic
și timpul cuvintelor trece.
Rămăsese să-mi povestești
despre cum crezi
că vom putea învăța
a nemuri.
Dar poate e mai bine așa
zeii s-ar fi răzbunat
și-n orașul pe care l-am clădit
n-ar mai fi …

Se poate să fie asta
ultima noastră noapte
de mâine eu să îmbrac
o rochie de ploi
tu să pleci apoi
grăbit după soare
fără să știm câți pași
s-au uscat între noi.…