E vremea să plec
nu mai pot lungi vara
și-n ochii mei se stârnesc deja ploi
singurul lucru în care mai cred
este tot iubirea
deși în fiecare noapte
își face adăpost în somnul meu
un hoț de vise
mi se plâng întoarcerile
care nu mă găsesc în niciun gând
iar linia vieții îmi surâde în palmă
cum că-i vremea să plec
unele povești nu încep cu
a fost odată.
Frumos! Fiecare dintre noi se poate regăsi astfel.
Probabil că mulți dintre noi am trecut prin asta, mulțumesc pentru popas!