Toate ferestrele miros a ploaie,
vântul desfrunzește amintiri
și-n fiecare zi mai pleacă
câte o pasăre din mine
cu aripi alungite spre sud.
Câinii tristeții umblă liberi,
liniștea aleargă prin gânduri,
doar ochiul lumii a înghețat
cu brumă sub pleoape.
E toamnă, iubire,
mă tem că mă voi pierde
dăruiește-mi un copac
să pot înflori a doua oară!
