Cad zăpezi de-o vreme
și nu știu dacă marea noastră
va putea să se ascundă într-o scoică
dintr-o vară de taină.
Peste pădurea noastră
curând se vor așeza troiene
și nu știu dacă vom găsi poteca
spre o altă primăvară.
Mai aveam o gară
dintr-o toamnă cu gust de noi
dar cad zăpezi și ultimul tren a plecat
după un orologiu defect.
Cum aș putea să topesc zăpezile?
acum când și iarna s-a întors
când țipătul îmi îngheață pribegit
și nu știu ce să-ți mai scriu
despre mine.
