Dragul meu,
scriu ziarele c-ai furat o bucată de cer,
c-ai lovit crunt adevărul
poate chiar l-ai omorât,
scriu că oamenii sunt îngroziți
și vor să te pedepsească
fiindcă ei nu pot trăi fără un cer întreg
și-un adevăr.
Dragul meu,
mă tot gândesc cum să-ți fac un adăpost
într-o lacrimă de-a mea
pe care s-o port în ochiul drept.
La fel de bine,
aș putea într-un dor
pe care să-l port mereu sub sânul stâng.
Să te feresc de oameni,
un adăpost micuț aș putea construi,
de n-ar fi atât de mare
inima ta, dragul meu.
