Autor: Liliana Bâcu

Dragul meu,
scriu ziarele c-ai furat o bucată de cer,
c-ai lovit crunt adevărul
poate chiar l-ai omorât,
scriu că oamenii sunt îngroziți
și vor să te pedepsească
fiindcă ei nu pot trăi fără un cer întreg
și-un adevăr.
Dragul …

Nici nu mai știu ce anotimp era,
dacă era zi sau dacă era noapte,
în părul meu se scuturau caiși
sau poate ninsori îmblânzite.
Știu doar că veneam amândoi
dintr-o călătorie,
dintr-un colț de stea
sau dintr-un val de mare,…

Nu-mi lua, Doamne, tristețea!
S-a pripășit
de prea mult timp la mine.
E blândă acum
și-aproape mută.
I-am stins glasul
cu ploi reci de toamnă
când țipătul ei m-ardea,
iar slova mea i-a scrijelit trupul
nu mă mai poate îngenunchea.…

Sfârșit și început
decorul se cere schimbat
noaptea își caută odihna
în podul palmei mele
îmbrac o rochie
roșie și fără trecut
dintr-un vals
același sunet se repetă la nesfârșit
Dumnezeu petrece și el cu sfinții
dragostea stă închisă într-o …

Ne vom găsi și noi până la urmă.
Eu voi avea mâinile pline
cu pământ bun
în care tu vei sădi un copac
pe care-l vom iubi atât de mult
încât mereu ne va arăta drumul bun.
Când mâinile mele…

Ai plecat
și-o iarnă cruntă se-arată prea devreme.
Vântul tăios spulberă pământul
pleoapele îmi tremură neputincioase
iar păsările n-au învățat să zboare.
Mi-e teamă că urmele pașilor tăi
vor îngheța curând
și buzele mele
păstrând ultimul tău sărut.
E frig…

Ai așezat meticulos piesele pe tabla de joc
și m-ai poftit să aleg culoarea.
Le-am ales pe cele negre
deși jucasem mereu numai cu albele.
Ai început tu
și-am crezut că, după prima ta mutare
pot pune la cale o …

Plec.
Orașul acesta a devenit gri,
plouă aproape tot timpul
și tu știi câtă nevoie am de soare.
Plec.
În orașul acesta
nu se mai întâmplă nimic
și tu știi că nu pot trăi așa monoton.
Plec.
Orașul acesta mă …

Mi-a bătut la ușă astăzi Dumnezeu.
M-am grăbit să-i dau drumul
credeam că m-a uitat
l-am poftit în odaia bună
și l-am omenit cu pâine și vin.
El mi-a pus pe umeri o altă luptă,
mi-a îndreptat spatele și mi-a …

Tot ce-am iubit, am iubit într-o vară
și macii erau maci și cerul era cer
învățasem să zbor cu aripile tale
și cât de frumos putea fi pământul uneori.
Tot ce-am urât, am urât într-o vară
și ploaia era ploaie …

Cred că nici n-ai băgat de seamă, dar
între fereastra mea și-a ta
creștea de ceva vreme un copac.
Coroana îi devenise mare, rotundă,
și nu-ți mai puteam vedea zâmbetul,
fluturarea mâinii,
chiar dacă le-ai mai fi trimis
măcar o …