Autor: Liliana Bâcu

Îți scriu și astăzi
din același fus orar
iarăși diferit de-al tău.
Aici e o zi frumoasă, să știi,
frumusețea lumii se pregătește
de repetiția finală.
Pentru tine
mările lumii vor fi line,
iar castelele de nisip vor dura,
Steaua …

Părul meu – mângâierile tale
mângâierile mele – iubirea ta
iubirea mea – nopțile tale
nopțile mele – șoaptele tale
șoaptele mele – poveștile tale
poveștile mele – gura ta
gura mea – sărutările tale
sărutările mele – soarele tău…

Dacă vei pleca
te-aș ruga să pleci primăvara
zilele reci oricum le urâm amândoi.
Copacii s-ar apuca de înflorit
pământul de înverzit
zăpezile s-ar topi
iar nouă ne-ar fi la îndemână începuturile.
Dacă te vei întoarce
va trebui să reinventăm …

Mi-a bătut o primăvară-n geam
când eu trăiam o iarnă ce mă încolțise
părea atât de adevărată
încât am lăsat-o să intre.
Mi-a sărutat primăvara ochii
când eu aveam pe pleoape ninsoare stătută
de-atunci pot vedea soarele
în fiecare dimineață …

Apoi, anotimpurile
s-au perindat prea repede
iarna ne-a găsit
rătăciți prin clișee
iubirea noastră ninsă
a luat-o la vale
rostogolindu-se.
Ce iarbă frumoasă
va crește la primăvară!…

Îți amintești?
Pe drumul acesta hoinăream
în fiecare noapte
când fugeam din orașul
care trăia aceeași dramă.
La ora zero
tu iți aprindeai o țigară,
puneai cd-ul cu”Drive”a lui Bonamassa
și-apoi apăsai puternic pe accelerație.
Mă întrebai dacă mi-e frică…

Se lasă peste mine un anotimp cețos.
Rătăcesc deseori drumul,
culorile se risipesc,
duminicile încep să mucegăiască.
În anotimpul acesta
în loc de iarbă cresc pietre
nu poți cădea fără să te rănești
ochii ajung goi până la urmă
iar …

Ne iubim sălbatic, ne iubim interzis,
până la marginea lacrimei ne iubim.
Despiedicați, caii aleargă
pe câmpii nesfârșite,
noi ne aruncăm în noapte îmbrățișați
și ieșim din ea cu trupurile însângerate,
ca dintr-o eclipsă flămândă.
Și-acum
cine să spele oglinzile …

Voi înfrunzi copacii
și voi îmbuna soarele
păsările le voi aduce înapoi
în cuiburile lor,
voi netezi toate drumurile
și voi limpezi toate apele,
viselor le voi dărui zbor înalt,
ploilor curcubeie,
beznei din durere
muguri de lumină,
iar iubirilor …

Unele nopți sunt albe
atât de albe încât
felinarele nu se mai aprind,
iar ție îți stă îngrămădit sub pleoape
un vis în care casele nu mai au ferestre.
Ai vrea să ieși, să hoinărăști pe străzi,
dar tu știi …