Autor: Liliana Bâcu

Nu știu cum s-a întâmplat.
Eu cântam întruna
un cântec de dragoste,
tu îmi spuneai că în curând
cireșii se vor scutura
și va începe să ningă alb.
Eu știam că mai aveam o primăvară
de când lumea începuse cu …

Ninge aprig, dragul meu
nopțile nu le mai pot duce
ziua ajung prin locuri pustii
lumea e departe
și imposibil de înduplecat cerul.
Visez primăveri, dragul meu
visez primăveri și pe tine
cel mai mult îmi place când
mă înveți …

Nu mai citi despre iarnă, iubite!
O frunză se încăpățânează
să rămână în copacul
sub care ne-am sărutat prima oară,
soarele se ascunde în joacă după ea,
cerul rămâne necuprins
ca în zilele de vară când
netulburați număram fluturi.
Nu …

Am ajuns târziu
la întâlnirea cu tine.
A plouat tot timpul,
drumul a devenit alunecos
si-a trebuit să fiu atentă
la fiecare pas.
Îmi pare că semeni cu mine
după cum porți cerul în ochi,
după cum te privește ploaia…

În noaptea aceea
am auzit marea plângând,
secundele îmi ștergeau
drumul din palmă
când eu pictam o fereastră
pe peretele dinspre răsărit
ca și când cineva
îmi șoptea încă numele
și vapoarele n-ar fi dispărut în larg.
Picioarele îmi erau …

Nu m-aștepta, mai întârzii o vreme
am plecat într-o vară dezlegată de ploi
mi-a crescut un dor prin ochiuri străine
și-și cerne înflorirea pe clipa dintre noi.
Am găsit fereastra care dă spre mare
macii printre care am fost iar …

Îmi vorbești despre dimineți grăbite
și bulevarde aglomerate
asurzite de claxoane
la un verde abia pus,
despre gustul cafelei în pahar de carton,
despre cum crezi cu tărie
că mașinile autonome
se vor descurca singure prin trafic
într-un viitor nu …

Ultima fotografie cu noi
este un instantaneu aparte
de pe o pajiște înverzită
în care vara era abia la început
iar macii încă ne știau
tu te uitai spre cer
cu același albastru în privire
eu desenam pe pământ
conturul …