Autor: Liliana Bâcu

Ziua
străbat pe jos câteva drumuri
până când drumurile se iau după mine
și drumurile-mi spun să alerg prin ploaie
alerg prin ploaie
până când ploaia se pierde prin mine
și ploaia-mi spune să cânt pentru soare
și cânt pentru …

Tu nu mai spui nimic
și timpul cuvintelor trece.
Rămăsese să-mi povestești
despre cum crezi
că vom putea învăța
a nemuri.
Dar poate e mai bine așa
zeii s-ar fi răzbunat
și-n orașul pe care l-am clădit
n-ar mai fi …

Se poate să fie asta
ultima noastră noapte
de mâine eu să îmbrac
o rochie de ploi
tu să pleci apoi
grăbit după soare
fără să știm câți pași
s-au uscat între noi.…

Câțiva copaci desfrunziți
câțiva pași obosiți
câteva străzi albe și pustii
primii fulgi de zăpadă
sau ultimii
o tăcere întreagă
o pasăre pribeagă
file de calendar rupte
brațele mele flămânde
cântecul nopții aproape
somnul lunii pe pleoape
câteva lumini stinse…

Ai râs tu, am râs și eu
Am plâns eu, ai plâns și tu
Ai tresărit tu, am tresărit și eu
Am înflorit eu, ai înflorit și tu
Te-ai mirat tu, m-am mirat și eu
Am visat eu, ai visat …

Între timp
au plecat toți cocorii
puțin câte puțin și chipul tău
a mai plouat o singură dată
cât să crească în jur
iarba tristeții
nopțile au devenit de atunci flămânde
iar luna a adormit după un nor.
Eu tot …

Păstrează tu
cântecul pescărușilor
pașii noștri spre soare
si-n privire culoarea mării
amuțește ploile reci și vântul
dorul meu de verde
umblă nebun
preschimbă în duminici
câteva tristeți
vreau să scriu un poem
despre fluturi
rămâi lângă mine
nopțile mă …