Vreau să scriu de data aceasta,
despre noi.
Ar fi ca o imortalizare a fericirii,
fotografie sepia, încă vie.
Cred că va fi un exercițiu simplu,
că vor veni cuvintele ca unse
și se vor alinia armonios pe pagină.
Ce poate fi mai ușor
decât să așterni pe hârtie ceva atât de frumos?
Am de gând să scriu
despre cum era printre nori
când mi-ai zâmbit și mi-ai întins mâna
să umblăm hoinari,
despre degetale tale plimbându-se
pe corzi de chitară și prin părul meu,
despre clipa în care ne-am întristat
și despre cea în care ne-am iertat,
despre zborul vegheat împreună,
despre cum m-am risipit
și despre cum m-ai adunat,
despre cum mă trezești cântând dimineața
și despre cum niciodată nu uiți
să-mi îndulcești ceaiul
doar cu o jumătate de linguriță de zahăr.
Aș fi vrut, de data aceasta,
să scriu despre noi.
Dar au rămas cuvintele sărace.
