Mai vino cât încă se face primăvară
și firul iernii se rupe în culori,
cât fruntea mi-o spală o ploaie hoinară,
cât dragostea se primenește în zori.
Mai vino cât încă în cer se fac nunți
și-n mine mai încape un dor și un chin,
cât mâinile mele mai știu să facă punți,
cât pielea îmi miroase a floare de crin.
Mai vino cât tâmpla îmi cerșește o stea
și-o lună rotundă căușul palmei mele,
cu gând de lumină mai vino de-ai vrea,
cât pașii ți-i mai știu toate cărările.
Sunt gata să dau totul pe-o boabă de iubire
cât iubirea este aceea în care mai crezi,
mai vino cât vreme mai e de venire,
mai vino cât ochii îmi sunt încă verzi.