Uneori tăceam
iar tăcerea mea era pasăre
care m-ar fi învățat să ajung la cer
dacă umbra mea nu era mult prea grea.
Alteori tăcerea mea era cruce
care m-ar fi învățat să răstignesc nopțile
dacă umbra mea nu se cuibărea
într-un ochi de apă vie.
Tăcerea mea a fost și lacrimă
care m-ar fi învățat să devin ploaie
dacă umbra mea nu risipea
cioburi de soare.
Când toate tăcerile
au renunțat să mă învețe ceva
s-au ascuns într-o poezie
care m-ar fi învățat pe de rost
dacă umbra mea nu țipa
să sărute pământul.
