Și-apoi, vom lăsa iubirea să plece
e prea fragilă, iar noi mereu grăbiți,
peste-un veac îi vom dărui
un poem necuprins,
acum, doar cel mai frumos bun-rămas.
Luna se va ascunde într-un ochi de apă,
câteva fericiri se vor mira,
cuvintele într-o poveste vor pleca,
timpul va încremeni puțin,
doar orchestra va continua să cânte
o melodie din alte vremuri,
cât să ne amintim mereu de acest dans
ca de cel mai frumos bun-rămas.